7 definiții pentru intervenționist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, stat etc.) care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul. 2. Adj. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionniste.

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, stat etc.) care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul. 2. Adj. Care aparține intervenționismului, care este specific intervenționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. interventionniste.

intervenționist, ~ă [At: CONTEMP. 1949 nr. 158, 3/4 / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr interventioniste] 1-10 smf, a (Persoană) care intervine (2-6). 11-14 smf, a (Adept) al intervenționismului (1-2). 15-16 a Care este specific intervenționismului (1-2).

INTERVENȚIONÍST, -Ă, intervenționiști, -ste, adj. Care susține și practică intervenționismul; adept, partizan al intervenționismului (1). ♦ (Substantivat) Cel care susține acțiuni armate contra unui stat sau participă la ele în scopul înăbușirii unei revoluții, al cuceririi de teritorii, al obținerii de privilegii speciale etc. Victoria glorioasă repurtată de poporul rus sub conducerea lui Minin și Pojarski, în războiul împotriva intervenționiștilor polonezi și suedezi la începutul secolului al XVII-lea, a dat acestei lupte un imbold puternic. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. – Pronunțat: -ți-o-.

INTERVENȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la intervenționism, propriu intervenționismului. // s.m. și f. Cel care participă la o intervenție; adept, susținător al intervenționismului. [< fr. interventionniste].

INTERVENȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care participă la o intervenție; (adept) al intervenționismului. (< fr. interventionniste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intervenționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. intervenționíști; adj. f., s. f. intervenționístă, pl. intervenționíste

intervenționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. intervenționíști; f. sg. intervenționístă, pl. intervenționíste

Intrare: intervenționist (s.m.)
intervenționist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-nist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervenționist
  • intervenționistul
  • intervenționistu‑
plural
  • intervenționiști
  • intervenționiștii
genitiv-dativ singular
  • intervenționist
  • intervenționistului
plural
  • intervenționiști
  • intervenționiștilor
vocativ singular
  • intervenționistule
  • intervenționiste
plural
  • intervenționiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intervenționist, -ă (persoană) intervenționistă

  • 1. Persoană care participă la o intervenție armată, care susține sau practică intervenționismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Victoria glorioasă repurtată de poporul rus sub conducerea lui Minin și Pojarski, în războiul împotriva intervenționiștilor polonezi și suedezi la începutul secolului al XVII-lea, a dat acestei lupte un imbold puternic. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868.
      surse: DLRLC

etimologie: