INTERLINIE, interlinii, s. f. Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite ori între două linii ale portativului muzical. – Din fr. interligne (după linie).

interlinie sf [At: DN³ / V: ~niu sn / Pl: ~ii / E: fr interligne] 1 Spațiu care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite sau între două linii ale portativului muzical Si: (înv) întrelinie. 2 (Pgr) Linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, folosită la răritul rândurilor de text Si: durșus. 3 Linie la suprafața tegumentelor, corespunzând traiectului unei articulații.

INTERLINIE, interlinii, s. f. Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite, sau între două linii ale portativului muzical. – Din fr. interligne (după linie).

INTERLINIE s.f. 1. (Poligr.) Linie de plumb mai puțin înaltă decît literele, folosită la răritul rîndurilor de text; durșus. 2. Linie la suprafața tegumentelor, corespunzînd traiectului unei articulații. [Gen. -iei. / cf. fr. interligne < lat. inter – între, linea – linie].

INTERLINIE s. f. 1. (poligr. tradițională) linie de plumb mai puțin înaltă decât literele, la răritul rândurilor de text; durșus. 2. linie la suprafața tegumentelor, traiectul unei articulații. (< fr. interligne)

INTERLINIE ~i f. 1) poligr. Linie metalică, având grosimea de două puncte tipografice, folosită la separarea și la răritul rândurilor în text. 2) Spațiu dintre rândurile unui text ori dintre liniile unui portativ. /<fr. interligne

interlinie f. Tip. albitură ce se pune între rânduri.

*interlínie f. (inter- și linie). Lamă care, în tipografie, separă doŭă rîndurĭ ca să le depărteze puțin unu de altu.

interliniu sn vz interlinie

interlinie (desp. -ni-e) s. f., art. interlinia (desp. -ni-a), g.-d. art. interliniei; pl. interlinii, art. interliniile (desp. -ni-i-)

interlinie (-ni-e) s. f., art. interlinia (-ni-a), g.-d. art. interliniei; pl. interlinii, art. interliniile (-ni-i-)

interlinie s. f. linie