7 definiții pentru interfață (dispozitiv)
Explicative DEX
INTERFAȚĂ2, interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față).
interfață2 sf [At: DEX / Pl: ~fețe / E: fr, eg interface] (Elt) Dispozitiv care convertește semnalele electronice, astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERFAȚĂ2, interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERFAȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
interfață s. f., g.-d. art. interfeței; pl. interfețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interfață s. f., g.-d. art. interfeței; pl. interfețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
interfață s. f. față
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F17) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
interfață, interfețesubstantiv feminin
- 1. Dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- interface (după față). DEX '09 MDN '00