6 definiții pentru instrumentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
instrumentare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: instrumenta] 1 Orchestrare a unei bucăți muzicale. 2 Executare a unei bucăți muzicale la unul sau mai multe instrumente. 3 Efectuare a unei instrumentații (4). 4 (Jur) Redactare a unui contract, a unui proces-verbal, a unui dosar penal sau a unui alt act politic.
INSTRUMENTARE s. f. 1. acțiunea de a instrumenta. 2. (inform.) inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. (< instrumenta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
instrumentare s. f. (jur.) Alcătuire a documentelor necesare pentru declanșarea unei acțiuni juridice ◊ „Instrumentarea unor [...] dosare” FR 4/91 p. 9; v. și Ad. 24 VII 91 p. 5 (I. Preda în LR 10/92 p. 586)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*instrumentațiúne f. (d. instrumentez; fr. -entation). Modu cum e dispusă partea instrumentală a uneĭ bucățĭ muzicale, orhestrațiune. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instrumentare s. f., g.-d. art. instrumentării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INSTRUMENTARE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
instrumentare, instrumentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a instrumenta. MDN '00
- 2. Inserare de instrucțiuni adiționale într-un program de testat, în scopul evaluării unor atribute ale acestuia. MDN '00
etimologie:
- instrumenta MDN '00