opțiuni
  • info

13 definiții pentru insinuant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSINUANT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.

INSINUANT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.

insinuant, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 268 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insinuant, it insinuante] 1-2 Care (se) insinuează (1-2) Si: insinuator.

INSINUANT, -Ă, insinuanți, -te, adj. 1. Care strecoară aluzii răutăcioase, care insinuează. Ea nu e violentă, ci insinuantă. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. Care pătrunde pe nesimțite, care se strecoară pe furiș. Din culmile auguste ale munților... se lăsa, insinuant, frigul nopții. GALACTION, O. I 101. – Pronunțat: -nu-ant.

INSINUANT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant].

INSINUANT, -Ă adj. care (se) insinuează; insinuator. (< fr. insinuant)

INSINUANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține o insinuare; cu caracter de insinuare. 2) (despre persoane) Care se insinuează undeva. 3) Care este propriu unei persoane ce se insinuează. [Sil. -nu-ant] /<fr. insinuant

insinuant a. care are darul de a se insinua.

*insinuánt, -ă adj. (lat. insinuans, -ántis). Care se insinuĭază: fluid insinuant. Fig. Care are calitatea de a se introduce, de a plăcea pin vorbe și purtare: om, caracter insinuant. Adv. În mod insinuant: a vorbi insinuant. V. băgăcĭos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insinuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. insinuanți; f. insinuantă, pl. insinuante

insinuant (-nu-ant) adj. m., pl. insinuanți; f. insinuantă, pl. insinuante

insinuant adj. m. (sil. -nu-ant), pl. insinuanți; f. sg. insinuantă, pl. insinuante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSINUANT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.)

INSINUANT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.)

Intrare: insinuant
insinuant adjectiv
  • silabație: -nu-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insinuant
  • insinuantul
  • insinuantu‑
  • insinuantă
  • insinuanta
plural
  • insinuanți
  • insinuanții
  • insinuante
  • insinuantele
genitiv-dativ singular
  • insinuant
  • insinuantului
  • insinuante
  • insinuantei
plural
  • insinuanți
  • insinuanților
  • insinuante
  • insinuantelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insinuant, insinuantăadjectiv

  • 1. Care (se) insinuează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: insinuator
    • format_quote Ea nu e violentă, ci insinuantă. GHEREA, ST. CR. II 151. DLRLC
    • format_quote Din culmile auguste ale munților... se lăsa, insinuant, frigul nopții. GALACTION, O. I 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.