inie sf [At: CORESI, PS. 410 / A și: inie / Pl: ~ii / E: vsl иниκ] (Reg) 1 Gheață moale și sfărâmicioasă care se topește ușor și plutește pe apă în special toamna și primăvara. 2 Sloiuri de gheață, duse de apa râurilor toamna și primăvara. 3 Apă care a început să înghețe. 4 Strat subțire de gheață în formare. 5 Apă amestecată cu gheață. 6 Conținut al unui butoi în care lichidul a înghețat. 7 Bucată de gheață.

inie f. brumă: blagosloviți ruorele și iniile, ghiața și gerul CANT.

iníe f. (vsl. iniĭe, iniĭ, bg. rus. ineĭ, sîrb. inje, rut. inéĭ, brumă). Mold. Munt. Prima pojghiță de gheață pe apă. Poleĭ. Munt. Trans. Sloĭ. – Maĭ vechĭ și ínie, brumă. V. mîzgă.

inie (reg.) s. f., art. inia, g.-d. art. iniei; pl. inii, art. iniile (desp. -ni-i-)

inie (reg.) s. f., art. inia, g.-d. art. iniei; pl. inii, art. iniile

inie s. f., art. inia, g.-d. art. iniei; pl. inii, art. iniile

inie (inii), s. f. – Sloi, gheață care se formează iarna pe suprafața apelor curgătoare. Sl. inije „grindină” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje.