8 definiții pentru inhibitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.

INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.

inhibitor, ~oare [At: RALEA, E. O. 98 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr inhibiteur] 1-2 a Care inhibă (1-2) Si: inhibitiv (1-2). 3-4 sm (Chm) Substanță chimică adăugată în proporții mici pentru a (încetini sau) împiedica anumite reacții chimice. 5-6 (Med) sm (Preparat sau) tratament care împiedică dezvoltarea unui agent patogen, frânează desfășurarea unui proces fiziologic etc.

INHIBITÓR, -OÁRE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur].

INHIBITÓR, -OÁRE I. adj. care inhibă; inhibant, inhibitiv. II. s. m. substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, chimic etc. (< fr. inhibiteur)

INHIBITÓR2 ~i m. Substanță care încetinește sau împiedică producerea unei reacții chimice. /<fr. inhibiteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inhibitór2 s. m., pl. inhibitóri

inhibitór adj. m., s. m., pl. inhibitóri; f. sg. și pl. inhibitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INHIBITÓR adj., s. 1. adj. inhibant, inhibitiv. (Reacție ~oare.) 2. s. (CHIM.) catalizator negativ. 3. s. inhibitor de oxidare v. antioxidant.

Intrare: inhibitor (s.m.)
inhibitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorul
  • inhibitoru‑
plural
  • inhibitori
  • inhibitorii
genitiv-dativ singular
  • inhibitor
  • inhibitorului
plural
  • inhibitori
  • inhibitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inhibitor (s.m.) inhibitoare

  • 1. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: