12 definiții pentru infante infant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infante, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 265/7 / V: ~nt / Pl: ~nți, ~e / E: it, sp infante] (Înv) 1 sm Titlu dat copiilor regilor Spaniei și ai Portugaliei, în afară de primul născut. 2 smf Persoană cu titlul de infante (1).

INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

INFÁNTE, -Ă s.m. și f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (și ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp. infante].

INFÁNTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp. infante)

INFÁNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. (în Spania și Portugalia; folosit și ca titlu) Fiu sau fiică a unui rege (în afară de primul născut). /sp. infante, fr. infant

infante m. titlu dat copiilor la urmă născuți ai regilor Spaniei și Portugaliei.

*infánt, -ă s. (sp. și pg. infante, f. infanta, d. lat. in-fans, -fántis, copil. V. fante, faimă, infanterie). Titlu dat în Spania și Portugalia copiilor regalĭ născuțĭ după primu copil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infánte s. m., pl. infánți

infánte s. m., pl. infánți

infántă s. f., g.-d. art. infántei; pl. infánte

infántă s. f., pl. infánte

Intrare: infante
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infante
  • infantele
plural
  • infanți
  • infanții
genitiv-dativ singular
  • infante
  • infantelui
plural
  • infanți
  • infanților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infant
  • infantul
  • infantu‑
plural
  • infanți
  • infanții
genitiv-dativ singular
  • infant
  • infantului
plural
  • infanți
  • infanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)