18 definiții pentru indigo (s.n.) indigou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indigo [At: PONI, CH. 76/16 / V: ~u / Pl: ~uri / E: fr indigo] 1 sn Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, aflată între albastru și violet. 2 a Care are culoarea indigo (1). 3 sn Materie colorantă albastru închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau acid antranilic, folosită la colorarea textilelor. 4 sn Plantă tropicală din care se extrage indigoul (3) (Indigofera). 5 sn Hârtie specială folosită la copiere Si: hârtie-carbon, (iuz) plombagină. 6 sn (Chm; îs) Alb de ~ Principiu colorant al indigoului (3), pulbere cristalină solubilă în alcool și în eter Si: indigotină.

INDIGÓ, (1,3,4) indigouri, s. n., (2) adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. invar. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon folosită la copiere; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.

INDIGÓ, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.

INDIGÓ, indigouri, s. n. 1. Culoare care se găsește în spectrul solar între albastru și violet. 2. Materie colorantă albastră-închis, extrasă din frunzele unei plante tropicale sau (astăzi) fabricată mai ales din anilină. ♦ (Impropriu) Hîrtie-carbon.

INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].

INDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)

INDIGÓ ~uri n. 1) Una dintre culorile de bază ale spectrului de lumină, situată între albastru și violet; culoare intermediară între albastru și violet. 2) Colorant albastru-închis, extras dintr-un arbust exotic sau obținut pe cale sintetică. 3) Hârtie subțire colorată, tratată cu grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica în procesul scrierii materiale; hârtie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo

indigo n. 1. materie colorantă ce dă un albastru frumos; 2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu.

*índigo n. (sp. indigo, d. lat. indicus, indic). Lulachĭ, o materie colorantă între albastru și violet scoasă din indigotier. Cînd se declină, se poate zice al indiguluĭ. – Fals indígo orĭ -gó (după fr. indígo). V. sineală.

INDIGÓU s. n. v. indigo.

INDIGÓU s. n. v. indigo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indigó2 s. n., art. indigóul; (foi) pl. indigóuri

indigó s. n., art. indigóul, pl. indigóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)

INDIGO s. carbon, plombagină, hîrtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDIGÓ (< fr., sp.) s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situată între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Colorant albastru-închis, cunoscut încă din Antichitate; era extras din diferite plante aparținând genului Indigofera, originare din India și din Isatis tinctoria, cultivată în Europa. Se prezintă ca o pulbere albastră, cu reflexe arămii, insolubilă în apă și alcool. În prezent, se prepară sintetic din anilină sau din acid antranilic (prima sinteză a i. a fost realizată în 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cadă, folosit pentru vopsirea lânii, a bumbacului, mătăsii etc. 4. S. n. Hârtie-carbon (v. carbon).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte.

tras la indigo expr. (fig.) asemănător, similar; identic.

Intrare: indigo (s.n.)
indigo1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigo
  • indigoul
  • indigou‑
plural
  • indigouri
  • indigourile
genitiv-dativ singular
  • indigo
  • indigoului
plural
  • indigouri
  • indigourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigou
  • indigoul
  • indigou‑
plural
  • indigouri
  • indigourile
genitiv-dativ singular
  • indigou
  • indigoului
plural
  • indigouri
  • indigourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indigo (s.n.) indigou

  • 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Hârtie-carbon folosită la copiere.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: carbon plombagină

etimologie: