opțiuni
  • info

8 definiții pentru indigenă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGEN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGEN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGEN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.

INDIGEN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; adj. f., s. f. indigenă, pl. indigene

indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; adj. f., s. f. indigenă, pl. indigene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDIGEN adj., s. v. băștinaș.

INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)

Intrare: indigenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigenă
  • indigena
plural
  • indigene
  • indigenele
genitiv-dativ singular
  • indigene
  • indigenei
plural
  • indigene
  • indigenelor
vocativ singular
  • indigenă
  • indigeno
plural
  • indigenelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indigen, indigenisubstantiv masculin
indigenă, indigenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: aborigen autohton băștinaș pământean
    • format_quote Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.