14 definiții pentru indiferență indiferenție indiferință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indiferență sf [At: NEGRUZZI, S. I, 346 / V: (înv) ~ție, ~rin~ / Pl: ~țe / E: fr indifférence, lat indifferentia] 1 Lipsă de interes față de ceva sau de cineva Si: impasibilitate, nepăsare, (rar) indiferentism. 2 Lipsă de afecțiune Si: insensibilitate, răceală.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

INDIFERÉNȚĂ s. f. Atitudine și purtare a celui indiferent, lipsă de interes față de ceva; stare de nepăsare, răceală. În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9. La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147. Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.

INDIFERÉNȚĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].

INDIFERÉNȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia)

INDIFERÉNȚĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenței] /<fr. indifférence, lat. indifferentia

*indiferénță f., pl. e (lat. in-differentia. V. diferență). Proprietatea de a nu fi nicĭ maĭ bun, nicĭ maĭ răŭ de cît altu. Proprietatea de a nu prezenta interes. Nepăsare, dezinteresare: indiferența filosofilor față de moarte.

indiferenție sf vz indiferență

indiferință sf vz indiferență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indiferénță s. f., g.-d. art. indiferénței

indiferénță s. f., g.-d. art. indiferénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIFERÉNȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)

INDIFERENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. dezinteres, dezinteresare, nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare. (Ce este această ~ la el?)

Intrare: indiferență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiferență
  • indiferența
plural
genitiv-dativ singular
  • indiferențe
  • indiferenței
plural
vocativ singular
plural
indiferenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indiferință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

indiferență indiferenție indiferință

  • 1. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva.
    exemple
    • În ferești, ici și colo, capete de bătrîni, de femei, priveau cu indiferență grupul copiilor, gara, cerul. GALAN, Z. R. 9.
      surse: DLRLC
    • La fiecare cuvînt mă lovesc de indiferența aceasta batjocoritoare. C. PETRESCU, C. V. 147.
      surse: DLRLC
    • Din absoluta dv. indiferență, mai aveți din cînd în cînd timpul să trageți cu urechea. SEBASTIAN, T. 75.
      surse: DLRLC

etimologie: