4 definiții pentru indicatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indicator, ~oare [At: ODOBESCU, S. III, 501/2 / V: (înv) ~căt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr indicateur] 1 a Care face cunoscut. 2 sn Obiect folosit pentru a face cunoscut. 3 sn Text tipărit care folosește ca îndrumător într-un anumit domeniu. 4 sn Aparat, instrument sau dispozitiv folosit la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informații etc. 5 sm Semn de indicare a direcției sau a distanței pe un drum. 6 sn (Îs) ~ de pantă Înclinometru. 7 sn (Îs) ~ de acord Ochi magic. 8 sn Expresie numerică pentru caracterizarea cantitativă a unui fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziției, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 9 sn Substanță folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al altei substanțe sau a sfârșitului unei reacții chimice. 10 sf (Mat) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. [Cf. fr. indicateur].

INDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcției, a distanței pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi definește evoluția. 2. substanță care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanțe. 3. plantă care, prin prezența sau absența sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. (< fr. indicateur)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDICATÓR, -OÁRE (<fr.) adj., subst. I. Adj. Care indică. II. 1. S. n. Instrument, dispozitiv sau element al unui sistem tehnic care indică valoarea unei mărimi (ex. i. de nivel, i. de presiune etc.). ◊ (TELEC.) I. de acord (sau de sintonie) = ochi magic. 2. S. n. Inscripție, simbol sau semnal care atrage atenția sau care dă anumite indicații (ex. i. de circulație). 3. S. m. (CHIM.) Substanță folosită în analiza volumetrică pentru determinarea punctului de echivalență în reacțiile de neutralizare și pentru determinarea practică a pH-ului unei soluții. 4. S. m. (EC.) Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează un fenomen social-economic din punct de vedere al compoziției, structurii, lui în timp (creșterii sau descreșterii), al legăturii lui reciproce cu alte fenomene etc. Poate fi exprimat în unități de măsură naturale, natural-convenționale și monetare, în mărime absolută, relativă și medie. ◊ I. statistic exprimă numeric un rezultat efectiv al unui proces. 5. S. n. (BOT.) Specie caracteristică unui climat, sol sau altor condiții de mediu dintr-o anumită regiune sau dintr-un anumit habitat. III. S. f. (MAT.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor. IV. S. n. Indicatorul unei mulțimi = funcție definită pe o mulțime ce include mulțimea dată și care ia valoarea unu pentru elementele mulțimii date și valoarea zero pentru elementele ce nu-i aparțin ei; funcție caracteristică. ◊ Indicatorul lui Euler = numărul numerelor prime mai mici decât un număr dat și prime cu acesta. Se mai numește și funcția lui Euler. Simbol: φ (n). De ex. φ (10) = 4, φ(1) = 1, φ (17) = 16.

Intrare: indicatoare
indicatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicatoare
  • indicatoarea
plural
  • indicatoare
  • indicatoarele
genitiv-dativ singular
  • indicatoare
  • indicatoarei
plural
  • indicatoare
  • indicatoarelor
vocativ singular
plural

indicatoare

  • 1. matematică Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor și al suprafețelor.
    surse: DN

etimologie: