12 definiții pentru indian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

indian2, ~ă [At: UDRIȘTE NĂSTUREL, ap. GCR. I, 130/5 / P: ~di-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr indien] 1-2 smf, a (Persoană) originară din India. 3-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Indiei. 5-6 smf, a (Persoană) care face parte din populația indigenă a Americii Si: amerindian. 7-8 a Care aparține (Indiei sau) populației acestei țări Si: (rar) indic (1-2), indienesc (1-2). 9-10 a Caracteristic (Indiei sau) populației ei Si: (rar) indic (3-4), indienesc (3-4). 11-12 a Referitor (la India sau) la populația ei Si: (rar) indic (5-6), indienesc (5-6). 13 a (Imp) Care aparține populației indigene a Americii. 14 a Referitor la populația indigenă a Americii. 15 a Caracteristic amerindienilor. 16 a (Îs) Limbi ~iene Grup de limbi indo-europene vorbite în India. 17 a (Îas) Limbi vorbite de amerindieni.

INDIÁN2, -Ă, indieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau indienilor (1), privitor la India ori la indieni; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.

INDIÁN2, -Ă, indieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. [Pr.: -di-an] – Din fr. indien.

INDIÁN3, -Ă, indieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei. ♦ (Impropriu) Locuitor indigen din America. – Pronunțat: -di-an.

INDIÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din India. 2. amerindian. II. adj. care aparține Indiei; indic; hindus (1). ♦ arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului. (< fr. indien)

INDIÁN3 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. 1) Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară din India. 2) Persoană aparținând uneia dintre populațiile băștinașe din America; amerindian. [Sil. -di-an] /<fr. indien

*Indián, -ă s. și adj. Om din India. Adj. Ĭndic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indián1 (-di-an) adj. m., s. m., pl. indiéni (-di-eni); adj. f. indiánă, pl. indiéne

indián adj. m., s. m. (sil. -di-an), pl. indiéni (sil. -di-eni); f. sg. indiánă, g.-d. art. indiénei, pl. indiéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIÁN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.

INDIAN s., adj. 1. s. (livr.) hindus. 2. adj. (livr.) hindus, (rar) indic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDIÁN1, -Ă (< fr.) s. m.; i f., adj. 1. S. m. și f. Locuitor al Indiei. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei. ◊ Arta i. = arat care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului al IV-lea î. Hr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și brahmanismului. Cunoaște mai multe perioade în evoluția sa. Cele mai vechi vestigii de arhitectură sunt cele rupestre (sanctuare, mănăstiri). Din sec. 4 î. Hr. apar construcții în lemn, cărămidă și piatră, ale căror proporții cresc mereu în secolele următoare, decorația devenind din ce în ce mai abundentă. Legate de arhitectură, se dezvoltă sculptura (reliefuri narative, de ex. la Gandhara, sec. 2-4; Ajanta, Ellora, sec. 6-8) și pictura murală, care atinge apogeul la Ajanta. Importante sunt și sculpturile în ronde-bosse reprezentând zeități (Buddha, Șiva) de o mare puritate a formelor, pline de grație, armonie și virtuozitate în redarea mișcării. Alături de artele decorative, cultivate în toate epocile, în sec. 16-18 cunoaște o mare înflorire miniatura (Școala din Bengal, sec. 12-19, Școala mongolă, sec. 17). Astăzi, a.i. se dezvoltă atât în sensul vechilor tradiții locale, cât și al asimilării celor mai noi tendințe ale artei moderne a sec. 20.

Intrare: indian (s.m.)
  • silabație: in-di-an
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indian
  • indianul
  • indianu‑
plural
  • indieni
  • indienii
genitiv-dativ singular
  • indian
  • indianului
plural
  • indieni
  • indienilor
vocativ singular
  • indianule
  • indiene
plural
  • indienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indian, -ă (persoană) indian indiană

etimologie: