12 definiții pentru incultură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incultu sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 10/2 / Pl: ~ri / E: fr inculture] 1-2 (Lipsă de cultură sau) cultură insuficientă a unei persoane.

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture.

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă. – Din fr. inculture.

INCULTÚRĂ s. f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173.

INCULTÚRĂ s.f. Lipsă de cultură; cultură insuficientă. [Cf. fr. inculture].

INCULTÚRĂ s. f. lipsă de cultură, de cunoștințe; ignoranță, neștiință. (< fr. inculture)

INCULTÚRĂ f. Lipsă de instruire și de cultură elementară; ignoranță. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture

*incultúră f., pl. ĭ (d. cultură; fr. inculture). Lipsă de cultură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incultúră s. f., g.-d. art. incultúrii

incultúră s. f., g.-d. art. incultúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCULTÚRĂ s. ignoranță, nepricepere, neștiință, semidoctism, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)

INCULTU s. ignoranță, nepricepere, neștiință, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (~ unei persoane.)

Intrare: incultură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incultu
  • incultura
plural
genitiv-dativ singular
  • inculturi
  • inculturii
plural
vocativ singular
plural

incultură

  • 1. Lipsă de cultură a unui om; cultură insuficientă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: ignoranță neștiință antonime: cultură (subst.) un exemplu
    exemple
    • Mediocritatea, prostia ori incultura lor mă exasperează. Aceștia nu sînt artiști. SADOVEANU, E. 173.
      surse: DLRLC

etimologie: