4 definiții pentru increat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCREÁT s. n. (Livr.) Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment dat. ♦ Ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] – Din fr. incréé.

INCREÁT s. n. (Livr.) Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment dat. ♦ Ceea ce este etern. [Pr.: -cre-at] – Din fr. incréé.

increat, ~ă [At: DN3 / P: ~cre-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr incréé] (Liv) 1 sn Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment dat. 2-3 sn, a (Ceea ce este) etern. 4 a Care există fără a fi fost creat.

INCREÁT, -Ă I. adj. care există fără a fi fost creat; etern. II. s. n. moment imaginar al preexistenței, suspendat între neant și viață; ceea ce este etern. (< fr. incrée)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: increat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • increat
  • increatul
  • increatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • increat
  • increatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

increat (s.n.)

  • 1. livresc Ceea ce preexistă formei în care urmează să se constituie la un moment dat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. Ceea ce este etern.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: