9 definiții pentru improvizator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.

IMPROVIZATÓR, -OÁRE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.

improvizator, ~oare [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~i, ~oare / E: improviza + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care improvizează (1-3). 7 smf Persoană care are talent și cunoaște arta improvizației (5).

IMPROVIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care improvizează (ceva). [Cf. fr. improvisateur].

IMPROVIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care improvizează. (< fr. improvisateur)

IMPROVIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care improvizează. /<fr. improvisateur

*improvizatór, -oáre adj. și s. Care improvizează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

improvizatór adj. m., s. m., pl. improvizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. improvizatoáre

improvizatór adj. m., s. m., pl. improvizatóri; f. sg. și pl. improvizatoáre, g.-d. sg. art. improvizatoárei

Intrare: improvizator (s.m.)
improvizator2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • improvizator
  • improvizatorul
  • improvizatoru‑
plural
  • improvizatori
  • improvizatorii
genitiv-dativ singular
  • improvizator
  • improvizatorului
plural
  • improvizatori
  • improvizatorilor
vocativ singular
  • improvizatorule
plural
  • improvizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

improvizator, -oare improvizatoare

  • 1. adesea substantivat (Cel) care improvizează; care are însușirea de a improviza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: