10 definiții pentru improvizator (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROVIZATOR, -OARE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.
IMPROVIZATOR, -OARE, improvizatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care improvizează; care are însușirea de a improviza. – Din fr. improvisateur.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
improvizator, ~oare [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~i, ~oare / E: improviza + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care improvizează (1-3). 7 smf Persoană care are talent și cunoaște arta improvizației (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZATOR, -OARE s.m. și f. Cel care improvizează (ceva). [Cf. fr. improvisateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care improvizează. (< fr. improvisateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IMPROVIZATOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care improvizează. /<fr. improvisateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
improvizator m. cel ce improvizează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*improvizatór, -oáre adj. și s. Care improvizează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
improvizator adj. m., s. m., pl. improvizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. improvizatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
improvizator adj. m., s. m., pl. improvizatori; adj. f., s. f. sg. și pl. improvizatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
improvizator adj. m., s. m., pl. improvizatori; f. sg. și pl. improvizatoare, g.-d. sg. art. improvizatoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
improvizator, improvizatorisubstantiv masculin improvizatoare, improvizatoaresubstantiv feminin improvizator, improvizatoareadjectiv
- 1. (Cel) care improvizează; care are însușirea de a improviza. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- improvisateur DEX '09 DEX '98 DN