9 definiții pentru impregnare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPREGNARE, impregnări, s. f. Acțiunea de a (se) impregna și rezultatul ei; îmbibare. – V. impregna.
IMPREGNARE, impregnări, s. f. Acțiunea de a (se) impregna și rezultatul ei; îmbibare. – V. impregna.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impregnare sf [At: HERESCU, ap. DA ms / Pl: ~nări / E: impregna] 1-2 (Operație de) îmbibare cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPREGNARE s. f. Acțiunea de a (se) impregna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPREGNARE s.f. Acțiunea de a (se) impregna și rezultatul ei; îmbibare; impregnație. [< impregna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impregnare s. f., g.-d. art. impregnării; pl. impregnări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
impregnare s. f., g.-d. art. impregnării; pl. impregnări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
impregnare s. f., g.-d. art. impregnării; pl. impregnări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPREGNARE s. îmbibare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPREGNARE s. îmbibare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
impregnare, impregnărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) impregna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: impregnație îmbibare
etimologie:
- impregna DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.