11 definiții pentru impostură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impostu sf [At: BARANGA, V. A. 20 / Pl: ~ri / E: fr imposture, lat, it impostura] 1-2 Înșelătorie a unui impostor (1-2).

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă de impostor; șarlatanie, înșelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura.

IMPOSTÚRĂ, imposturi, s. f. Acțiune, faptă, atitudine de impostor; înșelătorie, minciună. Diletantismul și impostura trebuie combătute cu toată vigoarea în cronicile și prezentările muzicale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3. Credeai cu îndărătnicie în lumina soarelui, În sinceritate... Întors ca o lance de foc Împotriva minciunii, Imposturii, Delațiunii. BARANGA, V. A. 20.

IMPOSTÚRĂ s.f. Înșelătorie, minciună. ♦ Situație în care se află cineva care vrea să înșele buna-credință a altora. [< fr. imposture, it. impostura].

IMPOSTÚRĂ s. f. acțiune, faptă de impostor; înșelătorie. (< fr. imposture, lat. impostura)

IMPOSTÚRĂ ~i f. 1) Faptă de impostor; șarlatanie; escrocherie; potlogărie; coțcărie. 2) Situație de impostor. /<fr. imposture, lat. impostura

*impostúră f., pl. ĭ (lat. impostura). Înșelăcĭune, șarlatanie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impostúră s. f., g.-d. art. impostúrii; pl. impostúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPOSTÚRĂ s. escrocherie.

IMPOSTU s. escrocherie, hoție, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop, și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de afaceri dubioase și tot ce face e o ~.)

Intrare: impostură
impostură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impostu
  • impostura
plural
  • imposturi
  • imposturile
genitiv-dativ singular
  • imposturi
  • imposturii
plural
  • imposturi
  • imposturilor
vocativ singular
plural

impostură

  • 1. Acțiune, faptă de impostor.
    exemple
    • Diletantismul și impostura trebuie combătute cu toată vigoarea în cronicile și prezentările muzicale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.
      surse: DLRLC
    • Credeai cu îndărătnicie în lumina soarelui, În sinceritate... Întors ca o lance de foc Împotriva minciunii, Imposturii, Delațiunii. BARANGA, V. A. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Situație în care se află cineva care vrea să înșele buna-credință a altora.
      surse: DN

etimologie: