9 definiții pentru implant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Material natural sau artificial implantat în organism. – Din fr. implant.

implant sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr implant] (Med) 1 Țesut, organ sau obiect cu rol funcțional implantat. 2 Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente.

IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Organ sau țesut care se implantează. – Din fr. implant.

IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta].

IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant)

implánt s. n. (med.) Introducerea în corp a unor țesuturi înlocuitoare, a unor aparate cu rol medical etc. ◊ „Un capitol nou în cercetarea medicală. Implantul de radiostimulatori.” Sc. 4 I 78 p. 3. ◊ „Acest complex stomatologic poate oferi implante, proteze [...]” R.l. 9 XI 92 p. 3; v. și autogrefă, endoosos (din fr., engl. implant; PR 1962; CD, DM, DZ; DEX, DN3)

IMPLÁNT ~uri n. med. Organ, țesut (sau aparat) care se introduce pe cale chirurgicală sub piele sau în mușchi. [Sil. im-plant] /<fr. implant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: implant
implant1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implant
  • implantul
  • implantu‑
plural
  • implanturi
  • implanturile
genitiv-dativ singular
  • implant
  • implantului
plural
  • implanturi
  • implanturilor
vocativ singular
plural
implant2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implant
  • implantul
  • implantu‑
plural
  • implante
  • implantele
genitiv-dativ singular
  • implant
  • implantului
plural
  • implante
  • implantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

implant

  • 1. medicină Material natural sau artificial implantat în organism.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente.
      surse: DN

etimologie: