14 definiții pentru imediat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv., adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

imediat, ~ă [At: GALACTION, O. I, 116 / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr immédiat, lat immediatus, -a, -um] 1 a Care se produce fără mijlocirea altuia Si: nemijlocit. 2 a Care se situează sau urmează fără trecerea unui interval de timp sau de spațiu Si: după, îndată, lângă, numaidecât. 3 a Care urmează să se producă fără întârziere. 4 a Care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. 5 av Nemijlocit. 6 av Îndată. 7 av Numaidecât. 8 av Pe loc. 9 av (Pop) Acum. 10 sn Timp foarte apropiat.

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv.. adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.

IMEDIÁT adv. Fără întîrziere, numaidecît, îndată. Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22. Deocamdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigurară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. ♦ (Adjectival) Care se situează la o distanță nemijlocită de ceva; care se produce în chip nemijlocit, fără întîrziere. Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126. ◊ Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rînd, a căror rezolvare este urgentă.

IMEDIÁT adj. Care se produce fără întârziere; nemijlocit. // adv. Neîntârziat, numaidecât, îndată. [Pron. -di-at. / < fr. immédiat, cf. lat. t. immediatus].

IMEDIÁT, -Ă I. adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

IMEDIÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care precedă sau urmează fără intermediar (în spațiu sau în timp). Răspuns ~. 2) Care are loc fără nici o întârziere; neîntârziat. Ședință ~tă. [Sil. -di-at] /<lat. immediatus, fr. immédiate

imediat a. 1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva; 2. care urmează sau precede nemijlocit: succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment.

*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît, îndată: după asta a plecat imediat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imediát (-di-at) adj. m., pl. imediáți; f. imediátă, pl. imediáte

imediát adj. m. (sil. -di-at), pl. imediáți; f. sg. imediátă, pl. imediáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMEDIÁT adv., adj. 1. adv. v. acum. 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. v. curând. 4. adj., adv. v. prompt. 5. adj. v. nemijlocit.

IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, numaidecît, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen: succesor ~.)

Intrare: imediat (adj.)
imediat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -di-at info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imediat
  • imediatul
  • imediatu‑
  • imedia
  • imediata
plural
  • imediați
  • imediații
  • imediate
  • imediatele
genitiv-dativ singular
  • imediat
  • imediatului
  • imediate
  • imediatei
plural
  • imediați
  • imediaților
  • imediate
  • imediatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

imediat (adj.)

  • 1. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: neîntârziat attach_file un exemplu
    exemple
    • Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rând, a căror rezolvare este urgentă.
      surse: DLRLC

etimologie: