10 definiții pentru ilir (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILIR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria ori la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).

ilir, ~ă [At: TDRG / Pl: ~i, ~e / E: drr Iliria] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii, regiune din zona muntoasă de pe partea estică a Mării Adriatice. 3-4 smf, a (Persoană) care era originară din vechea Ilirie. 5 smp Popor care locuia pe teritoriul vechii Ilirii. 6-7 a Care aparține (Iliriei sau) ilirilor (5). 8-9 a Referitor (la vechea Ilirie sau) la iliri (5). 10 sf Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie.

ILIR, -Ă, iliri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (1), privitor la Iliria sau la iliri. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din n. pr. Iliria (derivat regresiv).

ILIR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații de pe țărmul Mării Adriatice. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de iliri. (cf. Iliria)

ILIR2 ~ă (~i,~e) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iliriei. /Din Iliria n. pr.

iliri m. pl. popor din familia tracă, ai căror ultimi descendenți se consideră Albanezii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ilir adj. m., s. m., pl. iliri; adj. f., s. f. ili, pl. ilire

ilir adj. m., s. m., pl. iliri; adj. f., s. f. iliră, pl. ilire

ilir s. m., adj. m., pl. iliri; f. sg. iliră, g.-d. art. ilirei, pl. ilire

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ILÍRI (< n. pr. Iliria) s. m. pl. (În Antichitate) Denumirea unui grup de triburi indo-europene care au populat partea de NV a Pen. Balcanice (dalmați, panoni ș.a.) și partea de SE a Pen. Apeninice (iapigi, mesapi ș.a.). Au fost supuși de romani și romanizați (sfârșitul sec. 3-sfârșitul sec. 1 î. Hr.). V. Iliria.

Intrare: ilir (s.m.)
ilir2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilir
  • ilirul
  • iliru‑
plural
  • iliri
  • ilirii
genitiv-dativ singular
  • ilir
  • ilirului
plural
  • iliri
  • ilirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ilir, ilirisubstantiv masculin
ili, iliresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte din populația vechii Ilirii sau era originară de acolo. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.