ILEON, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon.

ileon sn [At: ENC. VET. 39 / V: ileum / Pl: ~oane / E: fr iléon] (Atm) Porțiune terminală a intestinului subțire.

ILEON, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: i-le-on] – Din fr. ileon.

ILEON, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. - Pronunțat: -le-on.

ILEON s.n. Ultima parte a intestinului subțire. [Pron. -le-on, var. ileum s.n. / < fr. iléon].

ILEON s. n. ultima parte a intestinului subțire. (< fr. iléon)

*ileón saŭ íleum n. (cuv. format d. mlat. ileon și ileum, care pare a veni d. vgr. eiléo, eilýo, răsucesc, fiind-că ileonu e răsucit). Anat. Partea cea maĭ groasă a intestinuluĭ supțire.

ileum sn vz ileon

ILEUM s.n. v. ileon.

ileon (porțiune a intestinului) (desp. -le-on) s. n., pl. ileonuri

ileon (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileonuri

ileon (porțiune a intestinului) s. n. (sil. -le-on), pl. ileonuri