7 definiții pentru ilativ (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif.

ilativ, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr illatif, lat illativus] 1 a Care conchide Si: conclusiv. 2 sn Caz gramatical care, în anumite limbi, indică direcția.

ILATÍV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.

ILATÍV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].

ILATÍV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ilatív s. n., adj. m., pl. ilatívi; f. sg. ilatívă, pl. ilatíve

Intrare: ilativ (s.n.)
ilativ2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilativ
  • ilativul
  • ilativu‑
plural
  • ilative
  • ilativele
genitiv-dativ singular
  • ilativ
  • ilativului
plural
  • ilative
  • ilativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilativ

etimologie: