6 definiții pentru ilativ (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ILATIV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Livr.) Concluziv. – Din fr. illatif.
ilativ, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr illatif, lat illativus] 1 a Care conchide Si: conclusiv. 2 sn Caz gramatical care, în anumite limbi, indică direcția.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ILATIV, -Ă, ilativi, -e, adj., s. n. (Franțuzism) Conclusiv. – Din fr. illatif.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ILATIV, -Ă adj. Care conchide, conclusiv. // s.n. Caz care, în anumite limbi, arată tendința către un loc. [< fr. illatif, lat. illativus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ILATIV, -Ă adj., s. n. (caz) care, în anumite limbi, exprimă pătrunderea într-un loc; concluziv. (< fr. illatif, lat. illativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ilativ s. n., adj. m., pl. ilativi; f. sg. ilativă, pl. ilative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ilativ, ilativăadjectiv ilativ, ilativesubstantiv neutru
- 1. Concluziv. DEX '09 DNsinonime: concluziv
etimologie:
- illatif DEX '09 DEX '98 DN