5 definiții pentru ijderit ijderire ijdărât izdănit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ijderit, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 332 / V: ~dărât, izdănit / Pl: ~iți, ~e / E: ijderi] (Înv) 1 Creat. 2 Descoperit. 3 Iscodit. 4 Scornit. 5 Întețit. 6 Zădărât. 7 Care își are originea în... 8 Născut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ijderí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ijdereáscă; ger. ijderínd


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

IZDĂNÍ, izdănésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi)

Intrare: ijderit
ijderit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ijderit
  • ijderitul
  • ijderitu‑
  • ijderi
  • ijderita
plural
  • ijderiți
  • ijderiții
  • ijderite
  • ijderitele
genitiv-dativ singular
  • ijderit
  • ijderitului
  • ijderite
  • ijderitei
plural
  • ijderiți
  • ijderiților
  • ijderite
  • ijderitelor
vocativ singular
plural
ijderire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ijderire
  • ijderirea
plural
  • ijderiri
  • ijderirile
genitiv-dativ singular
  • ijderiri
  • ijderirii
plural
  • ijderiri
  • ijderirilor
vocativ singular
plural
ijdărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izdănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izdănit
  • izdănitul
  • izdănitu‑
  • izdăni
  • izdănita
plural
  • izdăniți
  • izdăniții
  • izdănite
  • izdănitele
genitiv-dativ singular
  • izdănit
  • izdănitului
  • izdănite
  • izdănitei
plural
  • izdăniți
  • izdăniților
  • izdănite
  • izdănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)