ignat sms [At: PAMFILE, CR. 197 / V: (reg) ~ați, ihn~ / E: vsl игнатѥ] 1 (Cu referire la sărbătoarea de Ignat, 20 decembrie, când se taie porcii pentru Crăciun) A îngrășa porcul la ~ A începe o treabă prea târziu, fără șanse de a o termina la timp. 2 (Îe) I-a venit (sau își așteaptă) -ul Se apropie de moarte.

IGNAT s. m. Zi tradițională (la 20 decembrie) în care țăranii obișnuiesc a-și tăia porcii îngrășați pentru iarnă. Treaba asta... s-a intîmplat cu o zi înaintea ignatului – a doua zi, eu mă pregăteam să-mi tai porcul. PREDA, Î. 99. ◊ Expr. Nu se îngrașă porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment.

IGNAT m. pop. Denumire dată zilei de douăzeci decembrie, când la țară se taie porcii (în vederea petrecerii sărbătorilor de iarnă). ◊ Porcul nu se îngrașă la ~ nu se poate realiza un lucru important în ultimul moment. /<sl. Ignatije

Ignat m. ziua St-lui Ignatie, sărbătoare ce cade la 20 Decemvrie: tăierea porcilor la Ignat.

ignați smp vz ignat

ihnat sms vz ignat

ignat (pop.) s. m. (dar: Ignat (sărbătoare) s. propriu m.)

!ignat (pop.) s. m.

Ignat (sărbătoare) s. pr. m.

Ignat, s.m. – (rel.) (20 decembrie) Sărbătoare închinată inițial unei divinități vegetale, suprapusă ulterior peste cea a sfântului creștin Ignatie Teofanul. În această zi, avea loc sacrificiul ritual al porcului, care apoi era consumat în timpul sărbătorilor de iarnă. ♦ (onom.) Ignat, Ignaț, Ignătescu, Ignatiuc, nume de familie (208 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. Ignatije (DEX, MDA).

IGNAT, Grigore (1889-1917, n. Bârlad), căpitan de infanterie român. A căzut eroic, în frunte a Companiei 1 mitraliere (Regimentul 51/52 infanterie), pe care o comanda, în lupta de la Răzoare (6/19 aug. 1917) din timpul bătăliei de la Mărășești.