6 definiții pentru ieșit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IEȘIT1 s. n. Faptul de a ieși. – V. ieși.
IEȘIT1 s. n. Faptul de a ieși. – V. ieși.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ieșit1 sn [At: PSALT. HUR., ap. DHLR II, 436 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ieși] 1-5 (Rar) Ieșire (1-3,15-16). 6 (Spc) Plimbare. 7 (Rar) Ieșire (18). 8 (Reg; îs) ~ul muștelor Roire a albinelor. 9-10 (Îs) ~ul înaintea (sau în calea, în drumul) Întâlnire (pentru prima oară). 11 (Îs) ~ul în întâmpinarea cuiva Primire cordială a cuiva. 12 (Fig; îas) Ghicire a gândurilor sau dorințelor cuiva înainte de a fi rostite. 13-14 (Rar) Ieșire (26-27). 15 (Îls) ~ul sufletului Moarte. 16-20 (Rar) Ieșire (30-34). 21 (Înv; d. ființe) Origine. 22-29 (Îvr) Ieșire (36-40,42-44). 30 (Rar; îls) ~ul din minți Nebunie. 31 (Îls) ~ul din fire (sau din sărite ori din răbdări) Furie mare. 32 (Rar; îls) ~ul din răbdări Nerăbdare. 33-34 (Îvr) Ieșire (50-51). 35 (Rar; îls) ~ul la covrigi sau la pepeni Sărăcire. 36 (Îal) Faliment. 37 (Înv; îls) ~ul la obraze Parvenire. 38 (Înv; îs) ~ul la larg Sentiment al libertății. 39 (Înv) Consecință. 40 (Înv) Rezultat. 41 (Îvr) Ieșire (58). 42 (Înv) Sfârșit. 43 (Înv) Plecare. 44 (Înv) Dispariție. 45 (Înv) Rămas-bun. 46 (Înv) Părăsire. 47-48 (Îvr) Ieșire (65-66). 49 (Ctb; înv; îoc intrare) Cheltuire. 50-51 (Îvr) Ieșire (68-69). 52 (Înv; d. Israel) Exod. 53 (Înv) Răspântie a drumurilor. 54 (Îrg; îls) ~ul de pe brânză Desfacere a unei stâne, fiecare proprietar de oi luându-și brânza cuvenită după numărul oilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ieșită sf vz ieșit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ieșit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ieșit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ieșit s. n. (sil. ie-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ieșitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ieși. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- ieși DEX '98 DEX '09