7 definiții pentru iernător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IERNĂTOR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.
IERNĂTOR, iernătoare, s. n. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. – Ierna + suf. -ător.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
iernător sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: ierna + -ător] Bazin străbătut de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERNĂTOR, iernătoare, s. n. Bazin, străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteiele de creștere și dezvoltare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERNĂTOR ~oare n. Bazin special în care se țin pe timp de iarnă peștii scoși din heleșteie. / a ierna + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iernător s. n., pl. iernătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iernător s. n., pl. iernătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iernător s. n. (sil. ie-), pl. iernătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iernător, iernătoaresubstantiv neutru
- 1. Bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Ierna + sufix -ător. DEX '98 DEX '09