4 definiții pentru ierliu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ierliu, ~ie a [At: BELDIMAN, T. 361, cf. 375 / V: er~ / Pl: ~ii / E: tc yerli] (Înv) Indigen (1).
irliu a, sm vz ierliu[1] corectat(ă)
- În original, irliu a, sm vz erliu — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ierliu (ierlie), adj. – Băștinaș, autohton. Tc. yerli (Șeineanu, III, 69).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ierliu, ierlie, adj. (reg., înv.) indigen, pământean.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ierliu
ierliu adjectiv
| adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
erliu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
irliu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)