9 definiții pentru ierhă
Explicative DEX
ierhă sf [At: ȘEZ. V, 72/17 / Pl: ? / E: mg irha, ucr ирха] (Reg) Piele de oaie bine tăbăcită, care se aplică la bundiță și pe care se cos flori Si: meșină.
❍ERHĂ, IERHĂ sf. Mold. Trans. Un fel de piele de vițel, subțire, foarte bine tăbăcită, care se pune pe bondițe și pe care se cos florile ȘEZ. FR. -CDR. [pol. jerha, ung. irha].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ierhă s. f., g.-d. art. ierhei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
ierhă s. f. – Piele tăbăcită. Mag. irha sau sb., rut. irha (DAR). În Trans. și Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ierhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasma, meșină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iérhă, s.f. v. irhă.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ierhă, s.f. – v. irhă („ornament”).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ierhă
ierhă substantiv feminin
| substantiv feminin (F7) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||