9 definiții pentru ierbărie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERBĂRIE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.

IERBĂRIE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.

ierbărie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 255/34 / V: er~ / Pl: ~ii / E: iarbă + -ărie] 1 (Csc) Plante ierboase crescute spontan Si: bălărie (1). 2 (Înv) Provizie de praf de pușcă. 3 (Înv) Depozit de praf de pușcă. 4 (Înv) Fabrică de praf de pușcă.

IERBĂRIE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, bălării. O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. 2. Depozit de praf de pușcă. Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.

IERBĂRIE ~i f. 1) Loc necultivat, acoperit cu iarbă și buruieni; bălărie. 2) Plante erbacee de tot felul. /iarbă + suf. ~ărie

ierbărie f. 1. ierburi; 2. proviziune de iarbă de pușcă; 3. magazia unde se ține.

ĭerbăríe f. Depozit de ĭarbă (pulbere) de pușcă. Mare cantitate de ĭarbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ierbărie s. f., art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art. ierbăriile (desp. -ri-i-)

ierbărie s. f., art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art. ierbăriile

ierbărie s. f. (sil. ie-), art. ierbăria, g.-d. art. ierbăriei; pl. ierbării, art. ierbăriile

Intrare: ierbărie
ierbărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbărie
  • ierbăria
plural
  • ierbării
  • ierbăriile
genitiv-dativ singular
  • ierbării
  • ierbăriei
plural
  • ierbării
  • ierbăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ierbărie, ierbăriisubstantiv feminin

  • 1. (cu sens) colectiv Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. DLRLC
  • 2. învechit Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47. DLRLC
etimologie:
  • Iarbă + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.