13 definiții pentru idealist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-[1]] – Din fr. idéaliste. corectată

  1. Am efectuat următoarea modificare: „[Pr.: -de-al-]” a devenit „[Pr.: -de-a-]”, întrucât despărțirea corectă în silabe a cuvântului este: i-de-a-list (nu i-de-al-ist). — valeriu

idealist, ~ă [At: MAIORESCU, D. III, 283 / P: i-de-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr idéaliste] 1 a Care aparține idealismului (1) Si: (rar) idealistic (1). 2 a Referitor la idealism (1) Si (rar) idealistic (2). 3 smf Adept al idealismului (1). 4-5 smf, a (Persoană) care aspiră spre un ideal (5). 6-9 smf, a (Euf) (Persoană) lipsită (de simțul realității sau) de simț practic.

IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste.

IDEALÍST2, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În vorbirea obișnuită, din ce în ce mai rar; și substantivat) (Persoană) care urmărește cu dezinteresare un ideal moral, social, estetic etc., care e însuflețit de un ideal. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALÍST1, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În opoziție cu materialist) Care se referă la concepțiile idealismului1, care aparține idealismului. Vechea concepție idealistă a istoriei... nu cunoștea luptele de clasă izvorîte din interese materiale. ENGELS, A. 33. Sarcina combaterii vederilor reacționare, idealiste, în diferite ramuri ale științei trebuie să preocupe în cel mai înalt grad pe profesorii și învățătorii noștri de diferite specialități. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului. Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste].

IDEALÍST, -Ă adj., s. m. f. 1. (adept) al idealismului. 2. (cel) care urmărește dezinteresat un ideal; (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. (< fr. idéaliste)

IDEALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al idealismului. 2) Persoană care tinde spre un ideal. 3) Om lipsit de spirit practic, de simțul realității. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

idealist m. partizan al idealismului.

*idealíst, -ă s. și adj. (d. ideal). Partizan al idealizmuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idealíst (-de-a-) adj. m., s. m., pl. idealíști; f. idealístă, pl. idealíste

idealíst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. idealíști; f. sg. idealístă, pl. idealíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: idealist (s.m.)
  • silabație: i-de-a-list
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idealist
  • idealistul
  • idealistu‑
plural
  • idealiști
  • idealiștii
genitiv-dativ singular
  • idealist
  • idealistului
plural
  • idealiști
  • idealiștilor
vocativ singular
  • idealistule
  • idealiste
plural
  • idealiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idealist, -ă (persoană) idealistă

  • 1. Adept al idealismului (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care aspiră spre un ideal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Om lipsit de simțul realității, de spirit practic.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: