9 definiții pentru iașmac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.

iașmac sn [At: MACEDONSKI, O. I, 55 / Pl: ~ace, (înv) ~uri / E: tc yaşmak] (Tcî) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața.

IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.

iașmac n. vălul femeilor orientale: iașmac negru învelește chipu-i dulce și ’ntristat BOL. [Turc. YAȘMAK].

*ĭașmác n., pl. e și urĭ (turc. ĭașmak). Vălu cu care musulmanele îșĭ acopere fața. V. cimbir și fachĭol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iașmác (înv.) s. n., pl. iașmáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι.

Intrare: iașmac
iașmac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iașmac
  • iașmacul
  • iașmacu‑
plural
  • iașmace
  • iașmacele
genitiv-dativ singular
  • iașmac
  • iașmacului
plural
  • iașmace
  • iașmacelor
vocativ singular
plural
iașmac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iașmac
  • iașmacul
  • iașmacu‑
plural
  • iașmacuri
  • iașmacurile
genitiv-dativ singular
  • iașmac
  • iașmacului
plural
  • iașmacuri
  • iașmacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iașmac

  • 1. turcism (învechit) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: