6 definiții pentru hărăț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hărăț1 sm [At: DOSOFTEI, V. S. 151 / V: ghărăție, ghâr~, ~riț / Pl: ~răți / E: pbl pvb hărăți] (Înv) 1-2 (Mil) Luptător din categoria celor însărcinați să deschidă îupta cu dușmanii sau să-i oprească prin mici încăierări. 3 (Îf ghărăție) Viteaz.
HĂRĂȚ s. m. (Mold.) Luptător destinat deschiderii bătăliei sau hărțuielilor. A: Ca un ghîrăț gata de războiu. DOSOFTEI, VS. Ieșea hărăți din oastea moschicească și de la noi. NECULCE; cf. L SEC. XVII,.9r; M. COSTIN; N. COSTIN. // B: Urît lucru iaste ... și plin de nevoie...să slăbească hărățul. L ante 1693, 28v. Variante: hăriț (M. COSTIN). Etimologie: hărăți. Vezi _și hărăți, hărăție.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăț m. (d. hărățesc). Vechĭ. Hărțuitor. Fig. Viteaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hăriț sm vz hărăț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂRIȚ s. m. v. hărăț.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hărăț, hărăți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni