3 definiții pentru hăbucire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂBUCI, hăbucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica; a rupe, a distruge. – Din hăbuc.
A HĂBUCI ~esc tranz. pop. A face hăbuci; a rupe în bucăți. /<Din hăbuc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăbuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbucesc, imperf. 3 sg. hăbucea; conj. prez. 3 sg. și pl. hăbucească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hăbucire
hăbucire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hăbuci, hăbucescverb
etimologie:
- hăbuc DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.