HĂ interj. (Pop.) 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.

hă i [At: (a. 1845) AL. OP. I, 1125, ap. TDRG / V: hâ / E: fo] 1 (Are) imită râsul silit. 2 (Are) Imită râsul idiot.

HĂ! sau HÎ! interj. (mai adesea repetată) 1 Exprimă o afirmare (în gura unui prost) ¶ 2 Imită rîsul (unui prost sau unui idiot).

HĂ interj. 1. (De obicei repetat) Cuvânt care redă râsul, mai ales râsul forțat. 2. (Repetat) Cuvânt care redă plânsul. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. 4. Cuvânt care exprimă o afirmație. [Var.: hî, hi interj.] – Onomatopee.

HĂ interj. (Și în forma hî sau hi; de obicei repetat) 1. Onomatopee care redă rîsul (mai ales rîsul forțat). De acum în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. Hă, hă! CREANGĂ, P. 318. Începu a rîde hîd și strîmbîndu-se: hîhî! EMINESCU, N. 56. 2. (Repetat) Onomatopee care redă plînsul. Hîhîhî! nenee! moș Andronic o spus o poveste. La TDRG. 3. Exclamație care exprimă mirare, neîncredere. Mari păcate; angajament vă trebuie, nu-l cunoașteți pe ciocoi cît e de abraș? Și mai ales ce nu te-ai dus d-ta, da s-o trimeți pe dînsa? Hă! ce oameni! CONTEMPORANUL, VI_II 14. 4. (Popular) Exprimă o afirmație; da. Vezi că eu... sînt nebun... – Nebun? – Hă, hă! CARAGIALE, O. I 250. Ca d-voastră? – Hî, hî! ALECSANDRI, T. I 90. -. Variante: hî, hi interj.

HĂ interj. 1) (se folosește, repetat, pentru a reda râsul, mai ales forțat, sau plânsul). 2) (se folosește pentru a exprima mirare sau neîncredere). /Onomat.

hă, interj. care arată rîsu, maĭ ales ironic: Hă! Hă! Hă! V. ha și hî.

hî! i vz hă

hî i [At: ALECSANDRI, T. 1125 / E: fo] 1 (Pop) Exprimă o afirmație. 2 (Pop) Exprimă o interogație. 3 (Rep) Imită plânsul. corectat(ă)

hî, interj. care arată un rîs înfundat. V. ha și hă.

hă/hă-hă/hă, hă (pop.) interj.

hă/hă-hă (pop.) interj.

hă/hă-hă interj.

hă/hă-hă interj.

+hî! hî! interj.

hă-hă v. hă