hâzenie sf [At: PASCU, S. 242 / V: ~zan~ / Pl: ~ii / E: hâd + -enie] 1 Hidoșenie. 3 (Ccr) Lucru sau persoană urât(ă) Si: hăzime (2-3). 4 @Monstru.

HÂZENIE ~ i f. pop. 1) Cartacter hâd; sluțenie; urâțenie. 2) Ființă hâdă. /hâd + suf. ~enie

hâzenie f. urîciune scârboasă. [V. hâd]..

hâzanie sf vz hâzenie

HÎZENIE, hîzenii, s. f. (Popular) Sluțenie, urîciune; (concretizat) persoană hîdă. N-ai vrea tu să te mîntuiești de hîzenia asta de mire? SBIERA, P. 21.

hîzénie f. (d. hîd). Nord. Uricĭune oribilă.

hâzenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. hâzenia (desp. -ni-a), g.-d. art. hâzeniei; pl. hâzenii, art. hâzeniile (desp. -ni-i-)

hâzenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzenia (-ni-a), g.-d. art. hâzeniei; pl. hâzenii, art. hâzeniile (-ni-i-)

hâzenie s. f. (sil. -ni-e), art. hâzenia (sil. -ni-a), g.-d. art. hâzeniei; pl. hâzenii, art. hâzeniile (sil. -ni-i-)

HÂZENIE s. v. diformitate, hâdoșenie, monstru, monstruozitate, poceală, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie.

hîzenie s. v. DIFORMITATE. HIDOȘENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. POCEALĂ. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. URÎCIUNE. URÎȚENIE.