6 definiții pentru huțulă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HUȚUL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul.
HUȚUL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului și care vorbește un dialect ucrainean; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
huțul adj. m., s. m., pl. huțuli; adj. f., s. f. huțulă, pl. huțule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huțul adj. m., s. m., pl. huțuli; adj. f., s. f. huțulă, pl. huțule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUȚUL s. v. huțan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HUȚUL s. huțan. (~ din Bucovina.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
huțul, huțulisubstantiv masculin huțulă, huțulesubstantiv feminin
- 1. Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean. DEX '09 DEX '98
- sinonime: huțan
-
etimologie:
- hucul DEX '98 DEX '09