10 definiții pentru huțan (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HUȚAN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an.
HUȚAN, -Ă, huțani, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Huțănesc. ◊ Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei. 2. S. m. și f. Huțul. – Huț[ul] + suf. -an.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
huțan, ~ă [At: MARIAN, T. 289 / Pl: ~i, ~e / E: huț (ul) + -an] (Reg) 1 a Huțănesc. 2 a (Îs) Cal ~ Cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldoviei. 3-4 smf, a Huțul (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HUȚAN1, huțani, s. m. Huțul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Huțeani (Huțuli) m. pl. numele Rutenilor munteni din Galiția orientală și din Bucovina, de origină română, reprezentând un tip particular; ei se ocupă cu păstoritul și cu tăierea lemnelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
huțan (reg.) adj. m., s. m., pl. huțani; adj. f., s. f. huțană, pl. huțane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
huțan (reg.) adj. m., s. m., pl. huțani; adj. f., s. f. huțană, pl. huțane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huțan adj. m., s. m., pl. huțani; f. sg. huțană, pl. huțane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUȚAN s., adj. 1. s. huțul. (Un ~ din Bucovina.) 2. adj. huțănesc. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HUȚAN s., adj. 1. s. huțul. (Un ~ din Bucovina.) 2. adj. huțănesc. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
huțan, huțană, huțani, huțane, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul. 2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului. 3. (fig.) om înalt și voinic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
huțan, huțanisubstantiv masculin huțană, huțanesubstantiv feminin
- 1. Huțul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: huțul
etimologie:
- Huț[ul] + sufix -an. DEX '98 DEX '09