9 definiții pentru husit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.

HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.

husit, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fr hussite] 1 a Care aparține husitismului. 2 a Privitor la husitism. 3-4 smf, a (Adept) al husitismului.

HUSÍT, -Ă, husiți, -te, s. m. și f. Partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Ion Hus.

HUSÍT, -Ă adj. Privitor la husitism. // s.m. și f. Adept al husitismului. [< fr. hussite, cf. Jan Hus – reformator al bisericii cehe].

HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite)

HUSÍT ~ți m. Adept al husitismului. /<fr. hussite

Hussiți m. pl. partizani ai învățăturilor lui Huss cari, spre a răsbuna moartea-i, pustiiră Boemia sub conducerea lui Ziska (1415-1435).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíte

husít adj. m., s. m., pl. husíți; f. sg. husítă, pl. husíte

Intrare: husit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • husit
  • husitul
  • husitu‑
plural
  • husiți
  • husiții
genitiv-dativ singular
  • husit
  • husitului
plural
  • husiți
  • husiților
vocativ singular
  • husitule
  • husite
plural
  • husiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

husit, -ă (persoană) husită

  • 1. Adept al husitismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: