4 definiții pentru huluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
huluire sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 42 / V: hurl~ / Pl: ~ri / E: hului1] 1 Dărâmare. 2 Cădere într-o parte Si: huluială (2), hulind (2), huluitură (2). 3 Obosire exagerată cu lucrul Si: huluială (3), huluit1 (3), huluitură (3).
hului2 v vz hurui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HULUI vb. IV. V. hurui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hului, pers. 3 sg. huluiește, vb. IV refl. (reg.) a se dărâma, a se nărui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: huluire
huluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
huruiverb
- 1. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin pod șoarecii huruiau: dăduse de nuci. SADOVEANU, P. 105. DLRLC
- Camionul a început să huruie. Tare. Asurzitor. SAHIA, N. 92. DLRLC
- Pe afară mai huruia cînd și cînd cîte-o trăsură. SANDU-ALDEA, D. N. 252. DLRLC
-
- 2. A se dărâma, a se surpa, a se nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O casă care era să să huruie, de veche. RETEGANUL, P. IV 54. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09