5 definiții pentru huhurare

Explicative DEX

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

A HUHURA pers. 3 huhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.

Ortografice DOOM

huhura vb., ind. prez. 3 sg. huhurea

Etimologice

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)

Sinonime

HUHURA vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

Intrare: huhurare
huhurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huhurare
  • huhurarea
plural
  • huhurări
  • huhurările
genitiv-dativ singular
  • huhurări
  • huhurării
plural
  • huhurări
  • huhurărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huhura, huhurverb

regional
  • 1. unipersonal (Despre bufnițe) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
  • 2. Chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.