opțiuni
  • info

5 definiții pentru huhurare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. (Despre bufnițe; la pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2. A chiui. – Formație onomatopeică.

A HUHURA pers. 3 huhură intranz. (despre huhurezi, bufnițe) A scoate sunete înfundate și monotone, caracteristice speciei; a face „hur-hur”. /Onomat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

huhura vb., ind. prez. 3 sg. huhurează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUHURA vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

HUHURA, huhur, vb. I. Intranz. ~ 3. A necheza. (din hu1)

Intrare: huhurare
huhurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huhurare
  • huhurarea
plural
  • huhurări
  • huhurările
genitiv-dativ singular
  • huhurări
  • huhurării
plural
  • huhurări
  • huhurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huhura, huhurverb

regional
  • 1. unipersonal (Despre bufnițe) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
  • 2. Chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chioti chiui hăuli striga țipa
    • format_quote Lăutarii cîntă, flăcăii huhură. SEVASTOS, N. 231. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.