14 definiții pentru hotărnici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hotărnici vt [At: SANDU-ALDEA, D. N. 184 / V: ot~ / Pzi: ~cesc / E: hotarnic] (Rar) 1-2 (A stabili sau) a constitui hotarul unei proprietăți, unei regiuni etc.

HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.

HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.

HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire Ia proprietăți sau regiuni, p. ext. la persoanele care ocupă sau stăpînesc locul) A pune sau a fi, a constitui hotar; a delimita. Privea în neștire spre grădinița plină de flacările trandafirilor, spre șirul de plopi care hotărnicea curtea, spre zarea întunecată de razele piezișe ale soarelui. SADOVEANU, O. V 599. Valea Cîinelui, care ne hotărnicește de partea cealaltă. REBREANU, R. I 71. Fata se furișă în grădină, alunecînd ușoară pe lîngă gardul de stuf ce hotărnicea proprietatea lui Crivăț. SANDU-ALDEA, D. N. 184.

A HOTĂRNICÍ ~ésc tranz. rar (proprietăți, regiuni etc.) A delimita printr-un hotar; a demarca. /Din hotarnic

hotărnicésc v. tr. Delimitez, stabilesc hotarele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hotărnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 să hotărniceáscă

hotărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. hotărniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOTĂRNICÍ vb. v. delimita.

HOTĂRNICÍ vb. v. învecina, mărgini.

HOTĂRNICI vb. a circumscrie, a delimita, a demarca, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.)

hotărnici vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

Intrare: hotărnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hotărnici
  • hotărnicire
  • hotărnicit
  • hotărnicitu‑
  • hotărnicind
  • hotărnicindu‑
singular plural
  • hotărnicește
  • hotărniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hotărnicesc
(să)
  • hotărnicesc
  • hotărniceam
  • hotărnicii
  • hotărnicisem
a II-a (tu)
  • hotărnicești
(să)
  • hotărnicești
  • hotărniceai
  • hotărniciși
  • hotărniciseși
a III-a (el, ea)
  • hotărnicește
(să)
  • hotărnicească
  • hotărnicea
  • hotărnici
  • hotărnicise
plural I (noi)
  • hotărnicim
(să)
  • hotărnicim
  • hotărniceam
  • hotărnicirăm
  • hotărniciserăm
  • hotărnicisem
a II-a (voi)
  • hotărniciți
(să)
  • hotărniciți
  • hotărniceați
  • hotărnicirăți
  • hotărniciserăți
  • hotărniciseți
a III-a (ei, ele)
  • hotărnicesc
(să)
  • hotărnicească
  • hotărniceau
  • hotărnici
  • hotărniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hotărnici

  • 1. A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: delimita demarca 3 exemple
    exemple
    • Privea în neștire spre grădinița plină de flacările trandafirilor, spre șirul de plopi care hotărnicea curtea, spre zarea întunecată de razele piezișe ale soarelui. SADOVEANU, O. V 599.
      surse: DLRLC
    • Valea Cîinelui, care ne hotărnicește de partea cealaltă. REBREANU, R. I 71.
      surse: DLRLC
    • Fata se furișă în grădină, alunecînd ușoară pe lîngă gardul de stuf ce hotărnicea proprietatea lui Crivăț. SANDU-ALDEA, D. N. 184.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hotarnic
    surse: DEX '09 DEX '98