hostie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: lat hostia, fr hostie] 1 (La greci și la romani) Jertfa adusă zeilor. 2 (La evrei) Jertfa (sângeroasă) adusă lui Dumnezeu. 3 (În Biserica catolică) Azimă folosită la împărtășanie. 4 (Fig) Victimă.

HOSTIE s.f. 1. (Ist.; la greci și la romani) Jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. ♦ (În biserica catolică) Azima împărtășaniei. 2. (Fig.) Victimă. [Gen. -iei. / < fr. hostie, lat. hostia].

HOSTIE s. f. 1. (la greci și la romani) jertfă adusă zeilor; (la evrei) animal adus ca jertfă lui Dumnezeu. 2. (la catolici) azima împărtășaniei. 3. (fig.) victimă. (< fr. hostie, lat. hostia)

HOSTIE ~i f. 1) (în antichitate) Ființă jertfită divinității. 2) (în catolicism) Azimă pentru împărtășanie. /<lat. hostia

hostie (azimă; jertfă) (desp. -ti-e) s. f., art. hostia (desp. -ti-a), g.-d. art. hostiei; pl. hostii, art. hostiile (desp. -ti-i)

hostie (-ti-e) s. f., art. hostia (-ti-a), g.-d. art. hostiei; pl. hostii, art. hostiile (-ti-i)

hostie s. f. (sil. -ti-e), art. hostia, (sil. -ti-a), g.-d. art. hostiei; pl. hostii, art. hostiile (sil. -ti-i-)