11 definiții pentru hor (interj.) hor-hor horc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee.

HOR interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie. [Var.: horc interj.] – Onomatopee.

hor1 i [At: ALECSANDRI, T. 835 / V: ~c / E: fo] 1 (Are) Imită un: 1 Zgomot produs de cineva care sforăie. 2 Sunet specific produs de porci. 3 Zgomot făcut de cineva care soarbe un lichid.

HOR1 interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă sforăitul. Noapte hună, Moș Arvinte, Fă hor, hor, de-acu-nainte. ALECSANDRI, T. I 324.

HOR interj. (se folosește, uneori repetat, pentru a exprima zgomotul produs de cel care sforăie). /Onomat.

hor int. imitând sgomotul sforăitului: noapte bună... fă hor! hor! de acu nainte AL. [Onomatopee].

2) hor, interj. care arată horăĭala.

HORC interj. v. hor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hor/hor-hór interj.

Intrare: hor (interj.)
hor3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hor
hor-hor interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hor-hor
interjecție (I10)
  • horc

hor (interj.) hor-hor horc

  • 1. (Adesea repetat) Cuvânt care redă zgomotul produs de cel care sforăie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Noapte bună, Moș Arvinte, Fă hor, hor, de-acu-nainte. ALECSANDRI, T. I 324.
      surse: DLRLC

etimologie: