5 definiții pentru holteire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din holtei1.

HOLTEI2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

holtei vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiesc, imperf. 3 sg. holteia; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: holteire
holteire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holteire
  • holteirea
plural
  • holteiri
  • holteirile
genitiv-dativ singular
  • holteiri
  • holteirii
plural
  • holteiri
  • holteirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

holtei, holteiescverb

  • 1. învechit regional A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: burlăci
    • format_quote Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.