8 definiții pentru hitit (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.
hitit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr hittite] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație indo-europeană care a pătruns în mil. II î.Hr. în Asia Mică. 2 a Care aparține hitiților (1). 3 a Privitor la hitiți (1). 4 a Specific hitiților (1). 5 sf Limbă vorbită de hitiți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HITIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hitit s. m., adj. m., pl. hitiți; f. sg. hitită, pl. hitite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HITÍȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Populație indo-europeană stabilită în milen. 3-2 î. Hr. în partea centrală și de E a Asiei Mici, care a întemeiat, în sec. 17 î. Hr., un puternic stat cu capitala la Hattușaș. În sec. 12 î. Hr., Regatul Hitit s-a destrămat sub loviturile „popoarelor mării”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hitit, hitițisubstantiv masculin hitită, hititesubstantiv feminin
- 1. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul II în Asia Mică. DEX '09 MDN '00
- 1.1. Persoană care făcea parte din această populație. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- hittite DEX '09 DEX '98 MDN '00