8 definiții pentru hitit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în milen. II î. H. în Asia Mică; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

hitit, ~ă [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: fr hittite] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație indo-europeană care a pătruns în mil. II î.Hr. în Asia Mică. 2 a Care aparține hitiților (1). 3 a Privitor la hitiți (1). 4 a Specific hitiților (1). 5 sf Limbă vorbită de hitiți.

HITIT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite.

HITIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hiti, pl. hitite

hitit adj. m., s. m., pl. hitiți; adj. f., s. f. hitită, pl. hitite

hitit s. m., adj. m., pl. hitiți; f. sg. hitită, pl. hitite

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HITÍȚI (< fr. {i}) s. m. pl. Populație indo-europeană stabilită în milen. 3-2 î. Hr. în partea centrală și de E a Asiei Mici, care a întemeiat, în sec. 17 î. Hr., un puternic stat cu capitala la Hattușaș. În sec. 12 î. Hr., Regatul Hitit s-a destrămat sub loviturile „popoarelor mării”.

Intrare: hitit (s.m.)
hitit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hitit
  • hititul
  • hititu‑
plural
  • hitiți
  • hitiții
genitiv-dativ singular
  • hitit
  • hititului
plural
  • hitiți
  • hitiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hitit, hitițisubstantiv masculin
hiti, hititesubstantiv feminin

  • 1. Populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul II în Asia Mică. DEX '09 MDN '00
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din această populație. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.