9 definiții pentru hipotalamus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

hipotalamus sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr hypothalamus] Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului.

HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru].

HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipotalámus s. n., pl. hipotalámusuri

hipotalámus s. m., pl. hipotalámuși

hipotalámus s. m., pl. hipotalamuși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPOTALÁMUS s. (ANAT.) neurohipofiză.

Intrare: hipotalamus
hipotalamus1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipotalamus
  • hipotalamusul
  • hipotalamusu‑
plural
  • hipotalamusuri
  • hipotalamusurile
genitiv-dativ singular
  • hipotalamus
  • hipotalamusului
plural
  • hipotalamusuri
  • hipotalamusurilor
vocativ singular
plural
hipotalamus2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipotalamus
  • hipotalamusul
  • hipotalamusu‑
plural
  • hipotalamuși
  • hipotalamușii
genitiv-dativ singular
  • hipotalamus
  • hipotalamusului
plural
  • hipotalamuși
  • hipotalamușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipotalamus

  • 1. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului.
    surse: DEX '09 DN sinonime: neurohipofiză

etimologie: