10 definiții pentru hipo (pref. - cal) ipo hip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPO2- Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

HIPO2- Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

hipo-2 [At: LEG. EC. PL. 201 / E: fr, ger hippo-, gr ἱππο-, lat ippo-, rs гиппо-] Element prim de compunere cu semnificația: 1-2 (De) cai. 3 Referitor la cai. 4 Specific cailor. 5 Al cailor. 6-7 (Spc) (Referitor la) curse de cai.

HIPO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cal”, „de cal”, „hipic”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hippo-, it. ippo-, cf. gr. hippos – cal].

HIP2(O)- elem. „cal”. (< fr. hipp/o/-, cf. gr. hippos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPO- „cal, cabaline”. ◊ gr. hippos „cal” > fr. hippo-, germ. id., engl. id. > rom. hipo-.~camp (v. -camp), s. m., 1. Animal fabulos cu corp de cal, cu două picioare și terminat printr-o coadă de pește, care trăgea carul lui Neptun. 2. Pește teleostean marin, lipsit de înotătoarea caudală, avînd capul asemănător cu al calului. 3. Circumvoluție internă a encefalului, situată în planșeul inferior al ventriculului lateral; sin. cornul lui Amon; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de cal; ~fagie (v. -fagie), s. f., întrebuințare a cărnii de cal în alimentație; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de cai; ~id (v. -id), adj., asemănător calului; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hipologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază anatomia și fiziologia calului; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat utilizat la măsurarea diferitelor dimensiuni corporale ale cailor; ~mobil (v. -mobil), adj., pus în mișcare de cai; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază bolile și defectele calului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care tratează despre creșterea și exploatarea calului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a calului.

HIP-, v. HIPO-.~antropie (v. -antropie), s. f., monomanie în care bolnavul se crede transformat în cal; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., 1. Studiul bolilor cabaline. 2. Arta de a îngriji caii; ~iatru (v. -iatru), s. m., specialist în hipiatrie; ~uric (v. -urie), s. f., prezența anormală a acidului hipuric în urină.

Intrare: hipo (pref. - cal)
hipo2 (pref. - cal) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • hipo
ipo2 (pref. - cal) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ipo
hip2 (pref. - cal) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • hip

hipo (pref. - cal) ipo hip

  • 1. Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: