HIMENOLOGIE s. f. disciplină care studiază membranele organice. (< engl. hymenology)

himenologie s. f., g.-d. art. himenologiei

HIMENO- „membrană, himeniu, pieliță, membranos, coriaceu”. ◊ gr. hymen, aios „piele, membrană” > fr. hyméno-, germ. id., engl. id. > rom. himeno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe coriacee; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze membranoase; ~for (v. -for), s. n. și s. f. pl., 1. s. n., Strat pe care se formează himeniul. 2. s. f. pl., Ciuperci care prezintă un strat himenial evident și diferențiat; ~id (v. -id), adj., (despre frunze) de forma și consistența unei membrane subțiri; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul membranelor organice; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa holobazidiomicetelor, cu picior și pălărie, care prezintă himeniul descoperit, provocînd putrezirea lemnului; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femela avînd în vîrful abdomenului un ac cu venin; ~pterologie (v. ptero-, v. -logie₁), s. f., ramură a entomologiei care studiază himenopterele; ~rafie (v. -rafie), s. f., refacere chirurgicală a membranei himenale; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a membranelor.